Hemoleucograma sau analiza generală a sângelui este, probabil, cea mai frecventă analiză colectată, încă din copilărie. Aceasta furnizează informații despre lucrul maduvei osoase, cât şi a altor sisteme de organe. Este o investigație ce poate fi colectată indiferent de ora, sau alimentaţie.
În AGS pot fi măsurați următorii parametri: numărul de eritrocite şi caracteristică acestora, hemoglobina şi hematocritul (vascozitatea sângelui), numărul și formula leucocitară și numărul de trombocite.
Eritrocitele sau globulele roşii sunt acele celule ce transportă hemoglobina și oxigenează ţesuturile, respectiv, dacă scad eritrocitele, scade hemoglobina şi apare anemia, în cazul creșterii acestora, crește vâscozitatea sângelui, si apare eritrocitoza. La fumatori, concentraţia de hemoglobina și hematocritul sunt mai mari, pentru a compensa scăderea capacității de transport al oxigenului.
Trombocitele sunt celule mici ce au ca scop prevenirea hemoragiei, având rol major în hemostaza. Un număr scăzut de trombocite reprezintă risc de hemoragie și poate apărea în diverse patologii (hepatice, reumatice, oncologice, etc,), şi se numește trombocitopenie, Un număr crescut de trombocite sau trombocitoza apare în tromboză vasculară, ex: leucemii, limfoame, anemii, după înlăturarea splinei.
Leucocitele sunt celulele ce asigură imunitatea organismului. Se disting câteva tipuri: granulocite (neutrofile, bazofile, eozinofile) şi agranulocite (limfocite, monocite), fiecare din ele au funcții specifice.
În cazul infecţiilor virale, bacteriene, va crește numărul de leucocite, acest proces se numeşte leucocitoza. De asemenea, leucocitoza apare în procese tumorale de origine hematologică. Leucopenia sau un număr scăzut de leucocite, apare în unele tipuri de anemii, sau boli infiltrative ale maduvei osoase. Formula leucocitară are semnificația clinică doar corelată cu numărul total de leucocite.
Viteza de sedimentare a hematiilor sau VSH ajuta la determinarea unei activități inflamatorii crescute în organism. Ea nu are specificitate pentru o boala anum, dar combinata cu alte examinari e utilă în stabilirea unui diagnostic.
