Una dintre cele mai răspândite patologii la copii este infecția tractului urinar (ITU), care ocupă locul trei după infecțiile digestive și infecțiile căilor respiratorii. Prevalența infecțiilor urinare depinde de vârstă și sex, însă cel mai des sunt afectate fetițele. Printre bebeluși, infecțiile urinare sunt diagnosticate la 6,5% dintre fetițe și 3,3% dintre băieței.
ITU este o infecție bacteriană a vezicii urinare, rinichilor, ureterelor sau uretrei, adică a organelor care formează sistemul urinar. Infecțiile urinare pot fi clasificate în funcție de localizare: infecții ale tractului urinar inferior (cistită, uretrită, prostatită) și ale tractului urinar superior (pielonefrită). După caracterul evoluției, acestea se clasifică în infecții complicate și necomplicate.
Simptomele infecțiilor tractului urinar sunt destul de vagi. Aceste infecții împrumută semnele sistemelor respirator și digestiv, de aceea deseori părinții se adresează târziu unui medic nefrolog. La bebeluși, infecțiile urinare se manifestă prin creșterea temperaturii corpului la peste 38 °С, atingând 39 °С.
De asemenea, infecțiile căilor urinare pot prezenta și alte simptome: iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, vomă, scăderea greutății, reducerea ritmului de creștere, miros specific și neplăcut al urinei, uneori diaree și stare generală proastă. Copiii mai mari se pot plânge de dureri la urinare, urinări frecvente, dureri de burtă și în zona lombară, miros specific și neplăcut al urinei, incontinență urinară nocturnă (enurezis). Uneori, la copiii mai mici de 5 ani, infecțiile urinare evoluează asimptomaticю
Cum se diagnostichează o infecție a tractului urinar?
Pentru început medicul prescrie o analiză de urină la prezența bacteriilor, numărul leucocitelor, caracteristice pentru un proces inflamator, și determină caracterul bacteriilor. Dacă medicul presupune o malformație congenitală a sistemului urinar, în special în cazul copiilor foarte mici, se indică un examen roentgenologic. Pentru confirmarea refluxului vezico-ureteral se efectuează o cistouretrografie. De mare ajutor sunt ultrasonografia, tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică.
Pentru a evita infecțiile urinare, copiii trebuie să consume cantități suficiente de lichide.
Monitorizarea urinarilor – copiii trebuie să urineze la trei-patru ore, indiferent dacă simt sau nu nevoia de a o face.
Respectarea cu strictețe a normelor de igienă- scutecele trebuie schimbate cât mai des. Copiii mai mari trebuie să fie învățați să se șteargă corect: dinspre față spre spate, pentru a nu infecta urina cu microbi din fecale.
Se recomandă efectuarea regulată a analizei de urină în primul an după primul episod de viață. Dacă micuțul prezintă riscuri de recidivă a infecției urinare, depistarea la timp a bolii permite evitarea unor patologii serioase ale rinichilor.
Infecțiile tractului urinar sunt foarte periculoase, în special în cazul unor anomalii de dezvoltare a rinichilor. Dacă urina din rinichi este infectată, aceasta poate provoca disfuncționalități ale rinichilor de diverse grade, iar aceasta este foarte periculos, deoarece poate duce la leziune renală.
